A iubi este însăși legea vieții , dar ce păcat că nu putem alege pe cine iubim.
Povestea mea a început acum doi ani, când , ca orice copil , iubeam necunoscutul . Tânjeam după înțelegere și afecțiune.
Era dimineață . Mult prea dimineață , ținând cont că mă trezisem cu câteva ore înainte de 07:00 . Cu toate că îmi era foarte somn , nu puteam adormi. Eram îngrozită de gândul că nu îl voi putea uita , deși știam că îmi făcuse mult rău. Parcă îl și auzeam cum îmi vorbea cu un aer superior , spunându-mi că tot ce se întâmplase între noi pentru el nu înseamnă nimic. *e ciudat cum te poți dărui atât într-o relație , cum poți pune atâta suflet , deși știi că sentimentul nu e reciproc. *
Cu gândul la el , nici nu mi-am dat seama că deja se făcuse târziu. Mi-am luat geanta și am plecat spre școală. Era o dimineață ce se potrivea perfect cu starea mea. Ploua îngrozitor , iar de văzut ceva la mare distanță , era imposibil.
Tata : Vrei să te duc la școală ? Plouă destul de urât.
Eu : Nu.. E ok. Mă descurc.. *nu era ok deloc , doar că vroiam să mă plimb puțin în timp ce mă gândeam la toate cele întâmplate. Nu credeam că apariția unei persoane în viața mea , mă poate schimba atât de mult*
Din cauza ploii , nici nu mi-am dat seama că telefonul îmi suna încontinuu. Abea când m-am uitat cât e ceasul am văzut 4 apeluri pierdute de la el. *de ce mă mai sună dacă îmi spune că pentru el totul a fost o joacă ? * . Treacă de la mine , e ultima oară când îi mai dau un mesaj...
„ Hei , domnișoară .. Nu te uiti pe unde mergi ? ”
Cu ochii în telefon nici nu mi-am dat seama că este cineva în fața mea. Mi-am ridicat privirea încet , mi-am ceurt scuze și am mers mai departe. Din spatele meu aud niște pași , așa că mă întorc să văd ce se întâmplă.
” Te grăbești ? Aș vrea să discutăm puțin . Mă numesc Paul. ”
Normal că mă grăbeam , dar mă gândeam că poate are ceva important să îmi spună. În fond , era o persoană destul de matură .. nu puteam să îi răspund sec.
Eu : Nu , nu mă grăbesc. Spuneți.
Paul : De ce nu îmi spui pe nume?
Eu : Nu vă cunosc ..și cred că ar fi lipsă de respect.
Paul : Deloc. Uite , ăsta este numărul meu. Dacă vrei să vorbim sau ai nevoie de cineva căruia să i te destăinui , sună-mă.
Eu : Așa am să fac. La revedere Paul .
...
După o zi lungă la școală , ajung acasă. Arunc geanta pe canapea și urc sus . Acolo ...
