Te trezești dimineață , te ridici ușor din pat și pleci îngândurată spre bucătărie , în speranța că măcar țigara îți va ameliora starea. Cu primul fum tras , vine și prima lacrimă..care aduce alte zeci . Simți cum îți împăienjenesc privirea . Le simți căldura cu care coboară încet de la obraji spre buze. Fiecare picătură ștearsă din îmbulzeala creată pe chipul tău , e parte din tine așa cum au fost și ei odată. Cu aceiași stare te ridici și reușești să ajungi la oglindă ,unde încerci să ascunzi tristețea pentru că știi prea bine că nu poți lăsa lumea să vadă. Să vadă că te doare și să se hrănească cu sufletul tău.
Dar întotdeauna este cineva acolo , pentru tine. Cineva care știe gustul lacrimilor prea bine și din sufletul căruia s-au hrănit mulți. Acea persoană îți vede tristețea din ochi chiar și când tu încerci să o ascunzi. Îți v-a zâmbi chiar dacă știe că greșești , doar pentru ca nu te descuraja,
Acel cineva este acolo pentru ca pentru fiecare suflet despicat o nouă jumătate se găsește , care îți oferă refugiu.
Atît de frumos! :**
RăspundețiȘtergere