Am fugit spre el cu gândul că ar putea fi pățit ceva rău dar m-a respins. Mi-a spus pe un ton răspicat să stau jos. Mă gândeam la ce e mai rău. Niciodată nu îl mai văzusem așa. M-am așezat pe fotoliul de lângă televizor , pentru a putea să îl privesc în ochi. „ Deci . . .Ce sunt toate ăstea? ” l-am întrebat. Nu mă așteptam să îmi vorbească pentru că simțeam că ceva sau cineva i-a pus un văl pe ochi. Parcă nu mai vedea și nici nu mai auzea pe nimeni. Ridică mâna dreaptă și îmi arăta cu degetul spre sufragerie , ca și cum acolo ar fi răspunsul tuturor întrebărilor. Ce putea fi așa rău? M-am ridicat și cu teamă am înaintat spre locul cu pricina. Am deschis încet ușa . Nu știu exact ce am simțit , dar țin minte că parcă mă lăsau picioarele. Pe jos , erau aruncate haine iar lângă masă stăteau aruncate două pahare. Nu știam ce să cred,simțeam parfum de femeie și mă rugam să fie un coșmar.Măcar o explicație să merit... Pe un ton calm , l-am întrebat de ce? Nu a putut să îmi răspundă , probabil pentru că mai avea puțin bun simț , sau pentru că îi era rușine cu ce a facut!?!
Îmi pare rău pentru el , pentru ea, pentru mine. Oricum , acum am o viață nouă și fără cel cu care credeam că mi-o voi petrece .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu